Mult preastimate domnule prof. Ion Coja,
Dv. iubiţi naţionalismul, nu iubiţi naţia română, la fel ca jidanul Vadim Corneliu Tudor.
Dl Săvescu prezintă nişte fapte petrecute în trecutul naţiei noastre şi cere să gândim şi să-i spunem ce-i greşit în afirmaţiile şi demonstraţiile domniei sale.
Las de-o parte, deocamdată, scrisoarea d-lui Săvescu şi comentariile dv. şi vă rog să mă ajutaţi, în calitate de lingvist, să înţeleg, să-mi răspund la întrebarea prostească pe care mi-am pus-o cam de multişor, când am deschis DEXul: De ce limba română este alcătuită într-o majoritate covârşitoare din cuvinte adoptate de la alte limbi? Noi nu am avut o limbă prin care am comunicat între noi dacii, tracii, dracii româneşti cum ne-om fi numit?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIon Coja răspunde:
RăspundețiȘtergereToate limbile sunt in situatia in care se află limba română, adică majoritatea cuvintelor sunt imprumutate. Dar, ceea ce contează în orice limbă, sunt cuvintele de bază, cele de care te folosești zi de zi, așa numitul fond principal lexical. Acesta, impreună cu structura gramaticală, morfologia în primul rând, sunt definitorii pentru orice limbă. Or, la acest nivel, fundamental, româna nu a imprumutat decat foarte putin, as zice că a împrumutat mai putin decat alte limbi, dovedindu-se foarte conservatoare. La nivelul fondului principal de cuvinte, al celor circa 1500 de cuvinte esențiale, circa 1200 sunt moștenite din latină și din geto-dacă. Structura morfologică este integral moștenită de la aceleași două limbi, în principal din latină, circa 90%, 8-9% din geto-dacă, iar un 1% îndoielnic este de origine slavă.
Comparativ cu engleza și franceza, limba română are mai puțin imprumuturi, cred. De pildă, majoritatea cuvintelor imprumutate din franceza erau la rândul lor
împrumutate de limba franceză din alte limbi, mai ales din latina și greaca savantă, livrescă. Engleza a imprumutat din franceză mai mult decât româna, iar
cuvintele pe care noi le luâm de la englezi sunt, cele mai multe, de proveniență străină în engleză.
In privința părerilor dlui Săvescu: ideile nu se susțin prin insistență și prin publicarea în mii de exemplare, ci cu argumente. Este corectă poziția unora ca Mihai Vinereanu care consideră că numărul elementelor lingvistice moștenite din limba dacilor este mult mai mare decât cel acceptat de savanții academici! Dar de aici este distanță mare până la elucubrațiile dlui Săvescu. Eu am incercat să stau de vorbă cu dinsul, să-i explic ca sunt niște reguli elementare în lingvistica istorică, pe care nu le putem eluda fără o motivație serioasă. Teza pe care o susține dl Napoleon Săvescu nu-i aparține, a lansat-o un om foarte învățat: Nicolae Densusianu. A găsit adepți în persoana unor oameni ca Brătescu Voinești. Textele rămase de la aceștia pot fi citite cu plăcere și interes, spre deosebire de textele lui Napoleon S., agresive și prost organizate, polemice în vânt.
Spiritul critic lipseşte comentariului critic academic!
RăspundețiȘtergereDv. vorbiţi de elucubraţiile dlui Săvescu fără să le obsevaţi pe cele proprii.
Elucubraţiile dlui Săvescu, în materie de lingvistică, sunt scuzabile pe când ale unui specialist sunt condamnabile.
Domnia voastră, ca specialist în lingvistică analizaţi textele lui Napoleon S., şi remarcaţi că sunt „agresive şi prost organizate, polemice în vânt.” în loc să analizaţi ideile altor oameni de ştiinţă, străini, prezentate de el ca o tragere de mânecă a „savanţilor academici” români. Superficialitatea dv. nu este surprinzătoare, fiind comună „academicienilor” români pe care-i aveţi ca mentori. Nu puteţi fi critic faţă de mentorii dv., faţă de evrei, cum le spune Vadim C. Tudor celor care îl finanţează.
După raţionamentul dv. extins şi la alte discipline, nespecialiştii nu au voie să judece ci doar să-i creadă pe specialişti. Aici vă înşelaţi domnule profesor, aici greşiţi fără să judecaţi.
Eu ştiu că toţi copiii mei, pe unde mi-am lăsat sămânţa vorbesc limba mamei lor şi limba pământului unde trăiesc.
În materie de lingvistică, mai ştiu că România a fost sub ocupaţie rusă un număr bun de ani, iar lexicul românesc a rămas neschimbat, în ciuda eforturilor ruşilor de a-şi impune limba. Mai uitaţi-vă la ungurii din România, la ţigani, la evrei, la cei de peste Prut, niciuni nu-şi uită limba cum susţineţi domniile voastre că şi-au uitat dacii limba. Cultura strămoşilor noştri a fost împrăştiată în lume aşa cum au fost împrăştiaţi evreii de către Iehova, Creatorul Real al Pământului şi a tot ce este sub soare. Împrăştierea lexicului dac în lume se vede, de către cei care au ochii minţi deschişi când privesc în Dicţionarul Explicativ al limbii noastre moderne româneşti. De aceea sunt mândru că sunt român. Dacii, strămoşii noştri au fost copiaţi, au fost invidiaţi de către cotropitori.
Tot ce vă scriu că ştiu n-o fac cu scopul de a mă face crezut ci de a vă provoca să judecaţi cu propriul compiuter biologic. Cu cât vor fi mai multe minţi independente cu atât mai repede se va ajunge la Adevăr. A crede fără să judeci, a fi creştin, este o prostie; este o dovadă de imbecilitate. „Crede şi nu cerceta!” cum spune Isus Cristos este o greşală crasă.
Democraţia, inventată de jidani, pe care o aplicaţi şi dv. în mediile academice, nu realizaţi că este, în fond, jidanocraţie. Jidanocraţia aplicată în toate mediile sociale lucrează în folosul jidanilor, al hoţilor neprinşi consideraţi oameni cinstiţi.
Spuneţi-mi ce ştiu greşit pentru a mă corecta. Judecaţi-mă cum şi eu vă judec pentru că numai prin judecată se ajunge la Adevăr. Aşa cum spune Isaia 5:16 „Dar DOMNUL oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Creatorul Cel Real va fi slăvit prin dreptate.”